Amazoanele din mitologia greacă ar fi putut exista cu adevărat, dovezi arheologice noi din Azerbaidjan completând înregistrările istorice.
Posibil ați auzit de amazoanele, războinicele aprige: o rasă de femei independente și puternice, experte în arta luptei. Dacă nu, probabil ați văzut reclame sau filmul Wonder Woman, cu Gal Gadot în rolul supereroinei/semizeițe Diana. Dar cine erau aceste femei formidabile, de unde proveneau și au existat ele cu adevărat?
Se spune că amazoanele locuiau în Anatolia (Asia Mică) și zonele de coastă ale Mării Negre. Conform mitologiei, amazoanele erau arcasi pricepuți și călărețe de excepție, adesea înfățișate ca războinice puternice și de temut. Una dintre cele mai cunoscute regine amazoane era Hippolyta, celebră pentru centura magică dăruită de zeul războiului, Ares.
Amazoanele apar în povești unde se luptă cu legende mitice precum Heracle (Hercules), Ahile și Theseu. Reprezentările lor variau în funcție de poveste, unii văzându-le ca fiind nobile și onorabile, iar alții ca fiind crude și barbare. În pofida statutului lor mitologic, amazoanele au simbolizat puterea feminină, independența și abilitățile marțiale încă din cele mai vechi timpuri.
Istoricul grec Herodot (din secolul al V-lea î.Hr.) susține că sarmațienii erau descendenții sciților și ai amazoanelor. Subcultura sciților era formată atât din bărbați, cât și din femei, unde soții și soțiile vânau împreună călare, iar femeile purtau aceleași haine ca bărbații. Conform lui Herodot: „Legea lor privind căsătoria stipula că nicio fată nu se poate mărita până nu ucide un bărbat în luptă.”
Dovezi arheologice tentante
Nu au apărut dovezi concrete de la vremea lui Herodot care să-i susțină scrierile, până când nu au fost descoperite artefacte remarcabile în apropiere de Pokrovka, lângă granița cu Kazahstan. Echipa de arheologi a excavat situl din avanpostul rusesc izolat și a descoperit movile funerare (numite kurgane) datând de 2.000 de ani. Printre cele 150 de morminte ale sarmaților, cercetătorii au găsit morminte aparținând unor posibile femei războinice.
Unul dintre morminte aparținea unei femei înmormântate cu un pumnal de fier, tolbă și vârfuri de săgeată din bronz. De asemenea, femeia avea picioare vizibil arcuite, indicând adaptarea corpului la călăritul frecvent pe cal.
Betanny Hughes, o cunoscută istorică, analizează recentele descoperiri arheologice din Azerbaidjan, care constau în morminte ale unor femei războinice înmormântate cu arme și bijuterii din carnelian. Credit: SandStone Global Productions Ltd
Un raport publicat în 2019 de o echipă de cercetători armeni detaliază descoperirea unei femei războinice de rang înalt. În genunchiul stâng avea înfipt un vârf de săgeată, iar oasele sale prezentau alte semne de stres traumatic, susținând ipoteza că aceasta era obișnuită cu luptele.
Dovezi arheologice și mai recente luminează existența unui număr mai mare de femei războinice. În Azerbaidjan, arheologii au dezgropat morminte în necropola din Naxçıvan (datând din Epoca Bronzului) care aparțineau unor femei războinice, posibil parte dintr-o ginecrație (o societate sau un guvern condus de femei). Aceste femei erau înmormântate cu mace, vârfuri de săgeată și un pumnal de bronz.
În cadrul unei conversații cu The Observer, Bethany Hughes, o istorică și prezentatoare premiată, a declarat: „Degetele lor sunt deformate pentru că foloseau foarte mult arcul. Modificările articulațiilor degetelor nu se întâmplă doar din vânătoare. Acela este rezultatul unui antrenament intens și îndelungat. Ceea ce e cu adevărat interesant este că multe dovezi din analiza oaselor arată clar și un timp petrecut intens pe șa. Pelvele femeilor sunt lărgite din cauza călăriei. Oasele lor sunt remodelate de stilul lor de viață.”
Bijuteriile din carnelian, o piatră semi-prețioasă, au fost găsite de asemenea în mormintele femeilor războinice, obiecte asociate de obicei cu preotesele de rang înalt sau zeități, a spus Hughes. Acest lucru indică faptul că era vorba despre femei de rang înalt.
